Etichete ‘GPS’
Canon 6D – un fel de review
19 februarie 2013
(păreri despre Canon 6D şi despre cei ce îşi dau cu părerea despre Canon 6D…)
De când au apărut specificaţiile pentru Canon 6D tot văd diverse discuţii şi păreri. Ba că e din plastic. Ba că nu are timp de expunere de pana la 1/8000. Ba că nu merită să dai banii pe ea că ieşi mai ieftin cu un 5DMkII sau mai avantajat de AF-ul şi rafala 7D-ului. Toţi sunt experţi şi fiecare e convins că, respectiv, Canon a lansat degeaba 6D-u’ şi că nu merită…
Deci:
1. După cum se poate observa şi din preţ, Canon 6D este undeva între 7D şi 5D Mark III (5D Mark II nu mai este în producţie). Pentru cine nu s-a prins încă: 7D-ul (~1500$) este vârf de gamă pentru camerele small-frame/crop, respectiv 5DMkIII (~3500$) ar fi fost prima camera full-frame din ofertă, deci dacă luăm în calcul diferenţa de preţ e clar de ce s-a născut Canon 6D.
2. Canon 6D vs. Canon 7D – e una din cele mai proaste şi ilogice comparaţii, mai ales dacă te lauzi că ştii cu ce se mănâncă fotografia. Una e entry-level pe full-frame, cealaltă e vârf de gamă pe small-frame, probabil o comparaţie relevantă ar fi între 6D şi 1100D-650D. Dacă nu ştii care e diferenţa între small şi full frame imaginează-ţi că, folosind acelaşi obiectiv, din fix acelaşi loc şi cu fix aceleaşi setări, imaginile rezultate vor fi diferite. Mă crezi? În plus s-ar putea să ai o calitate mai bună a imaginii, nu o să explic acum de ce… (promit că cel puţin diferenţa între FF si SF o explic săptamana asta!).
– 7D are sistem AF (auto-focus) mai bun. E normal, 7D-ul aşa e conceput, este util la sport, wildlife, etc. şi din acelaşi motiv are şi viteza mai mare în rafală. E drept că si la nunţi s-ar putea să ai probleme la vreo sârbă, dar sunt sigur că te descurci – un focus manual, o diafragmă mai închisă, te prinzi tu…
– 7D are body de magneziu. Şi 6D-ul, doar partea de deasupra este din policarbonat iar asta nu îl face neapărat mai puţin rezistent, ci doar mai uşor cu vreo 50 grame. Şi în plus pot funcţiona cum trebuie şi modulele GPS şi wireless integrate. Pentru 7D modulul GPS e ~240$ iar cel wireless ~650$. Aha! Revenind la magneziu, chiar ai de gând să dai cu camera de pământ ?
3. Canon 6D vs. 5DMkIII – pe bune ? Ce sens are sa fac comparaţie între ele ? Mark III costă aproape dublu (şi mai mult dacă vreau WiFi şi GPS), deci aşa ne dăm seama şi de ce are 50 de puncte AF în plus, 6 fps în rafală (e mare diferenţa ? 🙂 ), e mai greu cu aproape 200 grame plus multe alte chestii interesante pe care ai toate şansele să nu le foloseşti dacă ai ajuns să cauţi asta pe un blog… Dacă vrei camera pentru evenimente cred că diferenţa de bani poate însemna multe. Sau un 50 mm f/1.2 🙂
4. Canon 6D vs. 5DMkII – probabil aş alege MarkII doar dacă nu îmi permit diferenţa ( să nu uităm ca 5D Mark II a fost lansată în 2008), dar dacă iau în calcul că mă interesează funcţiile WiFi şi GPS e clar unde ajungem, nu ?. Apropo, există şi o variantă mai ieftină de Canon 6D fără modulele GPS şi WiFi, dar consider că diferenţa de bani e prea mică să renunţ la ele.
5. Înainte de a recomanda cuiva să îşi ia Mark III în loc de 6D imaginează-ţi că cei cu buget de MarkIII sau 1 Dx nu au nevoie să îţi ceară ţie părerea.
Din păcate nu pot face o comparaţie şi pe nişte imagini şi cred ca în punctul de faţă nici nu este cazul, aş recomanda să treceţi prin aspectele „logice” prezentate. Eu văd 6D-ul ca o cameră foarte bună pentru fotografii de eveniment, studio şi peisaj, domenii în care modulele suplimentare îşi pot dovedi din plin utilitatea. Chiar sper să văd pe aici ceva păreri de la posesori de 6D, sau cel puţin de la cei care au avut camera în teste.
Dacă din punct de vedere tehnic nu vă pot oferi imagini de test, pot cel puţin să vă asigur că din punct de vedere artistic un upgrade de cameră nu înseamnă neapărat şi imagini mai bune… Aici nu terminăm niciodată de invăţat. 🙂
Pentru cine vrea să mai vadă şi alte păreri, un review Canon 6D Hands-On aici (Chase Jarvis). Imagine pentru articol furată de aici, promit să o schimb dacă i se face cuiva milă de mine şi îmi trimite alta sau pun mâna pe cameră să o testez.
Masivul Ciucaș – Noua Cabană Ciucaș
19 iunie 2011
Cum spuneam si aici, ieri (18iun2011) am fost in Ciucaș și am avut ocazia să stam la o bere pe terasa cabanei noi. A fost oarecum ziua deschiderii oficiale a Cabanei Ciucaș din ce am înțeles de la alți turiști, deși pentru cazare cabana va fi gata probabil peste încă o săptămână.
Așa arăta acum un an:
[singlepic id=143 w=320 h=240 float=]
Probabil mulți vor considera că are un aer prea de hotel pentru o cabană, dar cred că aveam nevoie și de așa ceva. Atata timp cat ne plângem de condițiile de cazare din diverse locuri, aș spune ca o locație ce oferă condiții peste așteptări nu trebuie criticată. E totuși un pas înainte. Ce va fi mai departe acolo depinde doar de oameni, încă mai sper ca nu vom distruge chiar tot…
[nggallery id=5]
LE: Din ce știu, ar fi 110 RON camera cu pat dublu. La terasă: 5 RON bere Ciucaș, 6 RON Tuborg, 5 RON sucuri, asta îmi aduc aminte din ce aveau acolo. Prețuri pentru produsele de la grătar nu știu, dar cel puțin ieri arăta foarte bine ce am văzut.
LE2: Numere de telefon Cabana Ciucaș: 0720.437.863, 0729.204.004 și 0727.149.800.
Pentru cei interesați, traseul GPS pentru cea mai simplă tură în Ciucaș + localizarea cabanelor:
Ciucas în GoogleMaps
Traseul Valea lui Stan (jud. Argeș) – mai 2011
3 iunie 2011Data: 28 mai 2011
Locație: Valea lui Stan, Făgăraş (în apropierea barajului Vidraru)
Ruta: Bucureşti – Piteşti – Curtea de Argeş – Transfăgărășan
Durata: 6 ore și jumătate – fotografii și mers lejer. Se poate parcurge în 4 h, sunt cam 10 km, eu nu mă grăbesc.
[singlepic id=75 w=320 h=240 float=]
Așteptam de mult ocazia să fug din București pentru o zi, și cum în week-end se anunțase vreme bună e clar că nu mai aveam stare. Mai greu a fost să mă decid … spre mare pentru un răsărit, o plimbare către Bran – Moeciu – Măgura și împrejurimi, poate Ciucaș, sau … de ce nu spre Valea lui Stan. Și Valea lui Stan a fost, chiar dacă nu mă prea trăgea inima să plec singur pe acolo. Știam traseul de anul trecut și locurile mai dificile așa că nu imi făceam probleme, dacă nu pot trece pe undeva mă întorc și asta e.
Am plecat pe la 7 din București, la 8 am ajuns la Mănastirea Curtea de Argeș, la 9 jumătate treceam de Cetatea Poienari, iar pe la 10 intrasem deja în traseu exact cum vroiam. Prima parte a traseului se parcurge destul de lejer, nici de data asta nu era apa prea mare așa că puteam trece destul de ușor de pe o parte pe alta a văii. Înainte de prima cascadă mai mai mare (exact înainte de canionul ce se ocolește pe deasupra) am trecut cu ceva „emoții” – este o zonă mai umedă, cam alunecau pietrele și nu aveam chef de baie cu camera în brațe 🙂
După scările și cărarea pe deasupra canionului se coboară din nou în vale, apoi ceva mai sus este scara suspendată ce face traversarea de pe o parte pe alta. De aici începe zona mai dificilă, dacă nu aveți chef de trecut prin apă e locul cel mai potrivit pentru a face cale întoarsă. Scara este destul de bine ancorată, și la fel de bine mă țineam și eu de ea…
Singura problemă a fost că ceva mai sus nu am putut trece fără sa ud bine bocancii, a trebuit sa urc pe o scara improvizată exact pe unde curgea apa. M-am învârtit eu pe lângă ea, m-am gândit să ma întorc, dar știam ca oricum ceva mai sus va trebui să ma descalț să trec prin canionul inundat – loc de popas și de schimbat șosetele. Urmează o zonă cu câteva locuri de trecere improvizate și cam nesigure, apoi valea devine mai domoală și în curând ajung la baraj, de aici nu îmi mai făceam nici un fel de probleme. Mă rog, aproape nici un fel de probleme, zona e cam sălbatică și nu e indicat să mergi chiar în liniște…
Barajul se trece pe partea dreaptă, se urcă pe o scară metalică iar pe partea cealaltă este o scară de lemn. Puțin mai sus de baraj am trecut pe partea stângă … prin apă, pe unde am crezut că o să mă ud mai puțin. Cărarea continuă prin pădure, pe alocuri încă mai există „marcajul” de folie de plastic prinsă de crengi. Apoi iar pe firul apei, iar ceva mai sus de o cascadă mai mică cărarea trece pe partea dreaptă de unde va continua prin pădure. Mai greu până am trecut … nu am scapat nedescălțat și pietrele de acolo nu sunt chiar prietenoase…
În pădure încă se mai observă cărarea: la început merge paralel cu firul apei, sunt câteva marcaje pe arbori, apoi sunt căteva balustrade de la care începe urcușul către poiana – cel mai înalt loc din tot traseul. De aici e simplu: traversez poiana în lung, urmează o cărare ușor de urmărit și în scurt timp ajung în drumul forestier pe care voi merge până la barajul Vidraru. Puțin mai jos de căsuțele IF-ului (Întreprinderea Forestieră) sunt câteva izvoare pe partea stângă a drumului, în caz că ai ajuns acolo și nu mai ai apă.
Track GPS:
small>Vezi Valea lui Stan în GoogleMaps
De reținut:
– ce scriu este doar o descriere sumară a unui traseu, nu un ghid.
– traseul nu este marcat, nu există semnal GSM (este doar pe lângă Vidraru, dar e cale lungă până acolo).
– există cateva locuri destul de periculoase in traseu!
– nu plecați în traseu pe vreme nefavorabilă, consider ca există pericol de viituri atât de pe vale, cât și de pe versanți!
– am auzit că au fost „relocați” câțiva urși „gunoieri” acolo. Asta nu inseamnă că sunt aduși pentru a face curățenie după alții … deci: 1. NU lăsați gunoi in pădure. 2. NU strică să mai faceți și gălăgie din când in când.
– e bine să aveți apă la voi. Potabilă. De spălat este destulă.
– Valea lui Stan NU este un traseu de inițiere, cu care sa începeți ieșirile pe munte. Mai bine o plimbare catre „Canionul 7 Scari„, pentru o întâlnire cu scările …
Galerie imagini Valea lui Stan:
[nggallery id=4]
