Arhiva pentru ‘Tehnic’ Categorie

Probabil era mai simplu să scriu şi eu căteva recomandări de kit-uri de curăţare senzor ca ăsta sau ăsta, însă până la sfaturile gen „cum să îţi …” cred că ar fi mai indicat să ştii cum poţi sa nu fii nevoit să faci asta sau cel puţin să nu o faci prea des… Pe principiul „nu repara dacă nu s-a stricat” vă asigur că nici senzorul camerei nu trebuie curăţat decât atunci când este neapărat nevoie.

[singlepic id=831 w=320 h=240 float=left]

Spun asta pentru că:

  • Senzorul stă 99.99% din viaţa camerei acoperit de shutter/perdea, e oarecum protejat (oarecum pentru ca praful din interiorul camerei poate fi antrenat de mişcarea oglinzii, respectiv tot pe senzor va ajunge…).
  • Nu cred că mai există camere fără funcţie de auto-curăţare, funcţie ce rezolvă o mare parte din probleme.
  • Intervenţia asupra senzorului necesită totuşi ceva grijă şi cunoştinţe, chiar daca alţii vă asigură ca nu există riscuri…
  • Camerele mele au peste doi ani de zile ambele, folosesc mai multe obiective pe care le-am schimbat nu doar în condiţii „prietenoase” şi până acum nu am simţit nevoia să le curăţ senzorul (mă rog, 1000D a fost şi puţin operat…).
Revenind, evită pe cât posibil necesitatea curăţării senzorului camerei foto prin câteva chestii simple:
  • Înlocuirea obiectivelor trebuie făcută cu grijă dar în cel mai scurt timp, în special în zone unde bate vântul, există un curent permanent de aer sau în zone cu umiditate ridicată. O ordine posibilă a operaţiilor ar fi: deşurubez capac, scot obiectiv de pe cameră, pun capac, pun obiectiv nou pe cameră.
  • Când scoţi obiectivul de pe cameră ţine-o cu faţa în jos pentru a limita riscul să cadă ceva în ea.
  • Atenţie la praful de pe montura cameră/obiectiv sau partea anterioară a obiectivului – dacă există are mari şanse să ajungă pe senzor.
  • Capacele de protecţie trebuie folosite!
  • Dacă vezi umbre/puncte/pete/etc. în timp ce focalizezi folosind vizorul nu înseamnă că trebuie să cureţi senzorul, ci oglinda, ecranul de deasupra oglinzii sau sticla vizorului… Problemele cu senzorul se văd doar în imagini sau în modul Live View dacă este ceva grav.
E mai uşor şi mai ieftin să previi decât să te apuci de curăţat!

 

Ultima achiziţie – SMENA 6

31 octombrie 2012

SMENA 6, de pe okazii, funcţională, în stare foarte bună. Am luat-o pentru colecţie şi ca material didactic, principiul de funcţionare al fotografiei a rămas acelaşi 🙂

[singlepic id=908 w=320 h=240 float=center]

Dacă tot e să fac o comparaţie cu ce avem acum, cam astea sunt specificaţiile pentru o camera produsă acum 40-50 ani (1961-1969):

– Obiectiv: 40 mm fix, diafragma f/4 – f/16 manual – inelul din faţă-interior, focalizare manuală – gradaţii 1-11m, +infinit, prin aproximarea distanţei faţă de subiect, gradaţii pentru profunzimea de câmp.

– Obturator/Shutter – obturator circular, 3 lamele, timp de expunere intre 1/15 – 1/250, +B.

– Contor cadre – deasupra, se seteaza pe 0 după ce pui filmul în cameră. În interior exista un disc cu grade de sensibilitate pentru standardele GOST, DIN, ASA (actualul ISO), poate fi setat pentru a nu uita ce tip de film e în aparat.

– Derulare film – nu. Probabil se folosea o carcasă şi pentru rola „trăgătoare”, sau se face alimentarea cu film în camera obscură – rola fără carcasă în stânga, carcasa pe rola din dreapta.

– Patina bliţ – da, bliţ cu comanda prin cablu, de pe obiectiv.

– Tip film – 35 mm, full-frame după cum se spune acum 🙂

– Temporizator declanşare – DA! La ăsta al meu nu merge decăt cu declanşatorul apăsat, nu ştiu dacă este comportamentul normal.

– Corp din plastic, greutate 300 grame.

[nggallery id=31 float=center]

Mai multe despre SMENA 6 pe CameraPedia.

Scurt, despre încadrare

14 august 2012

Observ des o greşeală comună prin pozele aruncate pe facebook sau chiar şi alte galerii mai cu „pretenţii”. Da, cel mai probabil se întâmplă la toată lumea şi de multe ori e greu de evitat, dar asta nu e o scuză pentru a nu încerca să o corectezi ulterior. Nu, astăzi nu o să spun despre subiectul centrat în imagine, deşi probabil majoritatea celor care au auzit de regula treimilor s-au gândit că despre asta e vorba. Nici despre picioare, mâini sau alte elemente „tăiate” prin imagine.

E vorba de ceva banal pentru mulţi, nu prea am văzut discuţii despre asta, dar susţin că ar trebui corectate imaginile STRÂMBE!

[nggallery id=27 float=center]

Peisaje – ce poate fi mai interesant decăt un lac „aplecat” şi nişte arbori ce au reuşit performanţa de a creşte oblic?  O cascadă care curge oblic.

[nggallery id=28 float=center]

Clădiri – în afară de cazul în care sunteţi în excursie prin Pisa, clădirile ar trebui să fie drepte. Sau să fie marcate cu buline roşii. Normal, nu mă refer aici la aberaţiile optice datorate obiectivelor wide/fisheye (a treia imagine) sau la perspectiva modificată,astea sunt cazuri pe care le voi explica altă dată.

[nggallery id=29 float=center]

Persoane – spun „persoane” pentru că nu mă refer la portret, unde poţi modifica unghiul cum vrei tu pentru a obţine ceea ce vrei. Nu contează dacă discutăm de poze cu prieteni sau de pe la diverse evenimente, de preferat ar fi să respectăm „verticalitatea”.

Am dat câteva exemple simple, cred că a înţeles toată lumea ce vreau să spun. Sunt situaţii în care e greu să ţii camera drept sau să apreciezi corect dacă imaginea este dreaptă, mi se întâmplă şi mie destul de des, însă asta nu e o scuză să le lăsăm „strâmbe”. Pentru cine vrea să evite editarea ulterioară recomand în primul rând mai multă atenţie la încadrare – folosirea elementelor orizontale sau verticale ca puncte de reper, eventual activarea funcţiilor ajutătoare din cameră.

Precizez din nou, mă refer la imaginile care chiar ar trebui îndreptate, nu spun ca toate imaginile din lume ar trebui sa fie orizontale sau verticale. Deci nu aruncaţi cu pietre! 🙂

 

Și probabil nici obiectivele, nu ? Cel puțin așa aflăm de aici, sau de aici, sau de aici … Și lista poate continua. Fiecare afirmă în felul lui că nu contează ce cameră ai dar folosește în continuare camera care îi oferă ce are nevoie și pe care și-a permis-o.  Mai mult, foarte multe cursuri sau tutoriale foto sunt construite folosind tehnică de top, cam cum sunt prezentate aici

Nu încerc să îi contrazic, însă consider că lipsesc totuși câteva explicații din toată povestea. Problema cea mai mare este când cineva alege o cameră la modul „imi iau DSLR să fac poze frumoase” sau la recomandarea vanzatorului care încearcă să vândă (…că înveți tu mai târziu), apoi constată ca imaginile rezultate nu sunt chiar cele la care se aștepta, își aduce aminte și zice „cum dracu’ bă că ala a zis ca oricum nu contează camera?!”. Am și exemple…

[singlepic id=893 w=320 h=240 float=center]

Da, când ești la început chiar nu contează camera. Cred că aveam vreo 10 ani când m-a apucat „studiatul” (da, cam mult spus…), întăi privind după camerele rudelor sau prietenilor de familie și mai apoi citind diverse prin „Tehnium” sau chiar cărți împrumutate de la bibliotecă. Asta a fost până am reușit să îmi iau un SMENA de la „ruși” și câteva filme. Tanc de developat nu aveam, a durat ceva timp până am rezolvat și asta și încă ceva timp până la aparatul de mărit (nu mai spun de aparatul de mărit improvizat dintr-un proiector de diafilme…). Atunci nu conta camera, eram multumit cu ce aveam.

[singlepic id=892 w=320 h=240 float=center]

Atâta timp cat nu cunoști noțiunile de bază – sensibilitate, timp de expunere și diafragmă și nu șii ce face fiecare, nu contează camera. Până le înveți orice cameră este bună, doar să ai cu ce te juca și cu ce experimenta diverse lucruri. În timp vei realiza că în lumină slaba e necesară o sensibilitate mai mare, că la un eveniment sportiv ai nevoie de un obiectiv care îți poate apropia „subiectul” și un timp de expunere cât mai scurt, că pentru fotografia de peisaj s-ar putea să te ajute un obiectiv ceva mai larg. Sunt câteva observații simple, dar dacă nu experimentezi singur e greu să le înțelegi și ai mari șanse să spui ca ai cumpărat o cameră proastă.

[singlepic id=816 w=320 h=240 float=center]

La fel, dacă ai cunoștință de noțiunile de mai sus și ai început să studiezi și câte ceva din partea „artistică” (măcar regula treimilor și alte noțiuni de încadrare, lumină, cromatică) sau ești deja un profesionist camera nu contează. Cănd nu ai lumină vei ști că nu ai lumină și cel mai probabil vei renunța la cadrul respectiv, vei încadra în așa fel încât imaginea ta să fie diferită de cea a „mulțimii fotografilor” de lângă tine chiar dacă ai doar telefonul la tine (un telefon cu o cameră cel puțin decentă…), vei face tot posibilul să scoți tot ce se poate din cameră. Deci, camera nu contează!

Pe bune ? Da, probabil de cele mai multe ori camera nu contează, mai ales pentru amatori și pentru imagini de pus pe net (facebook sau alte galerii online) sau imagini imprimate de mici dimensiuni. Însă:

  • În lumină slabă – pentru fotografie de noapte, în săli de sport/teatru/etc. sau la diverse evenimente contează camera – ai nevoie de cel puțin 1600-3200 ISO (sensibilitate) și un obiectiv cât mai luminos. Pentru peisaj de noapte sau orice subiect care nu este în mișcare lipsa sensibilității poate fi compensată cu ajutorul unui trepied sau orice altceva ce poate susține camera nemișcată în timpul expunerii (da, se poate utiliza un flash sau altă metodă de iluminat dar nu poț face asta tot timpul și nu este același lucru cu o sensibilitate mai mare). Atenție, o cameră ce are în specificații ISO maxim 3200 face imagini decente undeva la ISO 800, sau maxim 1600 (de obicei).
[singlepic id=894 w=320 h=240 float=center]
  • Evenimente sportive – ai nevoie de o focalizare continuă rapidă, mod rafală cu cât mai multe cadre pe secundă precum și sensibilitate cât mai bună – contează mult camera. Am fost la concurs ecvestru de sărituri peste obstacolegimnastică, show aero – viteza de execuție este mare în ambele cazuri, am folosit un punct de focus și focus continuu, cu o cameră compactă sau un bridge nu ai prea multe șanse. Sensibilitatea este necesară în special pentru competițiile din săli. În plus e indicat un obiectiv cu o focală lungă, măcar 200mm, care are șanse destul de mari să depășească prețul body-ului.
[singlepic id=895 w=320 h=240 float=center]
  • Fotografie „stock” / comercială – ai auzit de la prieteni sau de pe internet cum că există site-uri care au nevoie de fotografie „stock”, sau alte moduri prin care să îți vinzi imaginile. Pe lângă compoziție și subiect, toate site-urile de acest gen caută imagini de calitate. Prima evaluare de genul ăsta este un „zoom” de 1:1 în imagine, evaluare balans de alb, etc. Fără un DSLR și obiective de calitate nu vei reuși mare lucru decât dacă subiectul imaginii chiar este de interes (nu știu cazuri, dar cred că este posibil).

[singlepic id=896 w=320 h=240 float=center]

  • Mulți megapixeli ? – Depinde, aici părerile pot fi împărțite. Aici contează foarte mult mărimea senzorului – de exemplu Canon 7D are 18 MP, Canon 1Dx tot 18 MP. Diferența principală este că senzorul lui 7D este ceva mai mic (small-frame, factor crop 1.6X) decât cel al lui 1Dx – implicit dimensiunea unui pixel este mai mare de 1.6 ori la 1Dx, iar asta face ca senzorul/captorul să fie mai sensibil, respectiv să poată recepționa mai multă informație chiar și în lumină scăzută – sensibilitate: 7D – 6400 ISO, 1Dx – 51200 ISO. Avantajul principal la un număr mare de MP este că poți decupa doar o parte din imagine fără să pierzi foarte mult din calitate, voi explica asta cu altă ocazie.

 Camera contează, obiectivele contează și mai mult, dar totul este să înțelegi noțiunile de bază și motivele pentru care ai alege o cameră în locul alteia. La început mulțumește-te cu ce ai și pune mâna și experimentează, asta te poate ajuta mult mai mult decât cărțile de fotografie ce prezintă realizarea imaginilor cu tehnică de top…

În cazul în care crezi că te va interesa ce mai scriu poți să te abonezi aici, fluxul RSS aici, o să pun link-ul în sidebar mai târziu 🙂

După cum spuneam aici, vroiam să mai fac nişte teste cu 1000D-ul modificat pentru IR şi 7D, iar sâmbătă a fost o zi perfectă pentru asta: prea cald să am altceva de făcut, soare din plin şi un loc de care să fiu mulţumit. De data asta am făcut mai multe cadre, ISO 400, f/2.8-f/32, timp de expunere în funcţie de exponometrul camerei.

Diferenţele sunt mari, 7D-ul are nevoie de timp mult mai mare de expunere:

  • ISO 400, f/2.8 – 1000D – 1/6 sec.,   7D –  5 sec.
  • ISO 400, f/6.3 – 1000D – 0.6 sec.,   7D – 15 sec. (f/5)
  • ISO 400, f/32  – 1000D –   15 sec.,   7D – 32 sec.

Dacă la 1000D poţi focaliza folosind LiveView, cu 7D nu vezi nimic nici măcar pe ecran aşa că nu am modificat focusul dupa ce am mutat obiectivul pe 7D.  Imaginile sunt în ordinea de mai sus, ultimele două prezintă senzorul de 1000D şi filtrul IR existent pe senzor.

[nggallery id=23 float=center]

Pentru cine e curios de cum „funcţionează” chestia asta cu fotografia IR şi de ce a trebuit să desfac 1000D-ul:

  • Lumina, aşa cum o vedem noi, reprezintă o radiaţie electromagnetică ce poate fi percepută de ochiul uman şi este doar o mică parte din spectrul electromagnetic. Pentru noi zona vizibilă este spectrul celor 7 culori ale curcubeului, sau pentru cine nu a uitat experimentele de la fizică cele 7 culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet, obţinute la trecerea luminii printr-o prismă (refracţie, dispersie). Înainte de roşu avem infraroşu (IR), după violet radiaţiile ultraviolet (UV), ambele invizibile pentru ochiul uman. Mai multe despre asta aici.
  • Cioburile albastre din ultima imagine sunt filtrul IR existent pe senzorul camerei, filtru ce nu permite trecerea razelor IR către senzor – din ce am găsit eu este necesar pentru funcţionalitatea corectă a sistemului AF. Îndepărtarea acestui filtru face ca senzorul să primească tot spectrul IR – vizibil – UV (full spectrum mod).
  • Radiaţiile UV pot genera o tentă de albastru în cazul imaginilor realizate la altitudine mare, pentru a evita asta se poate folosi un filtru UV (folosit de multe ori şi ca filtru de protecţie pentru obiectiv). Asta ca o completare, nu prea are legătură cu partea de IR.
  • După îndepărtarea filtrului IR de pe senzor, pentru imagini IR este nevoie de un filtru IR pe obiectiv – HOYA InfraRed R72. Ambele se cheamă „filtru IR” însă diferenţa între ele este majoră: cel de pe senzor taie radiaţiile IR (permite doar spectrul UV – VIZIBIL), iar cel R72 taie spectrul VIZIBIL (probabil şi UV) şi permite doar IR. Eu am înţeles asta abia după de am modificat camera şi am văzut ca pozele ies la fel ca înainte rolleyes , singura diferenţă fiind o tentă de roşu a imaginii (ce poate fi corectată din WB). Normal, a doua zi eram la f64 sa îmi iau filtrul, bine că au deschis şi duminica :D.

Cam asta e în mare, alte particularităţi şi detalii mai încolo. Dacă sunt nelămuriri sau obiecţii aştept comentarii, chiar sunt curios cine se mai ocupă cu asta.